Nimicuri despre mine

   Aveam ideea asta de ceva timp in cap, imi tot forta cerebelul s-o aduc la viata, insa mereu nu imi ajungea destula vointa sau poate nu se isca momentul.. si uite c-a venit azi,dupa niste ploi reci de toamna,care ne tot framinta oaselede citeva zile, de rid cuverturile infofolite pe noi,iar canile calde de ceai abia astepta sa fie sorbite si umplute iar. Dintotdeauna mi-a placut cuvintul scris pentru ca din toate el mai are o sansa...sa fie sters daca raneste, inainte de a-i da zbor... , desi ai un interlocutor mut, stiu ca ma asculta,foaia... Mi s-a facut dor de zilele cind nu stiam de sticla monitorului,cind scriam in caiete trasate cu linii mari, mi s-a facut dor de mirosul de pasta de stilou, de scirtiitul lui pe foaia alba,de noptile de iarna in care nu aveam lumina,iar gindurile imi zburau razlete dornice sa fie adunate  pe foaia incalzita de caldura lampii...
   Nu mi-i dor de acele timpuri,mi-i dor de mine cind le traiam..nu pling nostalgia zilelor cind nimicul ce-l aveam nu face diferenta intre noi,sufleteste,ci regret nesansa de a le intoarce.
   Mi-a placut si inca imi mai place sa scriu. Despre orice. Intotdeauna am fost convinsa ca nimeni nu ar avea rabdarea sa ma asculte,am multe aiureli, si daca nu le spun explodez si ranesc...si doare...si de cele mai multe ori e acel  drag care doare...si imi trece ...si ma doare si pe mine c-am ranit...Asa-s eu,o fire mai vulcanica,dar iubesc si imi pasa de tot sufletul ce-l simt ca vibreaza linga mine si la capatul celalalt al firului de net, in tara Odnoklassnicilor si al Feisbucelei (mare nemernicie cu astea doua, atita viata pierdem noi cu ele...).
   Tind sa cred ca si eu plac lumii,cind eram adolescenta eram sigura ca atu-ul meu imi erau picioarele lungi, azi picioarele nu mi s-au mai lungit,sint la fel si ele si eu, doar vreau sa cred ca deasupra lor s-a mai cladit ceva suflet si de fapt, acel suflet se face mai vazut decit ele,si el e blind si plinge si ride si are inima. Iar daca lumea nu ma place,eu o plac,chiar mi-i draga si-o adulez!
   Am multe a spune, uneori nimicuri ordinare,alteori nimicuri importante,depinde de stare..ce bine ca lumina nu se mai stinge si cerneala in stilou este indeajuns...

...de azi

Aveam atitea ginduri si nu stiam unde sa le las,pentru ca in capul meu numai incapeau deja si misunau ca  viata unui musuroi... si trebuia sa le las undeva pentru simplul fapt ca nu le pot tine in mine..asa sint eu gindesc si zic,sau uneori zic si apoi gindesc...De azi am unde sa le las!