...merji nunta pe șușă...

Pentru mine toamna are miros de nuntă, chiuie copacii,dansează frunzele, ploaia fredonează cîntecul miresei...Zilele astea am văzut o nuntă așa cum se făceau pe vremuri, în casa mare,cu prosop brodat și cu atîta omenie așezată cuminte la masa cu bucate. Mi se făcu dor de nunțile copilăriei mele,cînd alergam prin cortul întins toată ograda,iar din el mirosea a prăjituri pudrate, a pîine de cuptor, a apă îndulcită ,,Buratino" ... a noi copii. Și-am crescut mari, și-am făcut nunți...însă corturile s-au făcut de piatră, prăjiturile s-au făcut la ,,Franzeluța", iar ,,Buratino" s-a cocacolizat.
  Moldovenii au știut mereu să facă sărbători frumoase,bogate, extrem de bogate de ce nu...las să vadă lumea că trăim bine! Și ,,sărbătoarea vieții" se transformă imediat în cheltuiala mileniului, eii și ce, te răscumperi,doar nu degeaba inviți atîta lume! Și cea mai fericită zi începe cam așa: cînd cîntă cocoșii a crăpat de ziuă,miresuica e la coafor,își rotește mîndră creții, își alipește 2 seturi de parapante la ochi,se colorează frumos și-și zîmbește în sine admirîndu-se ,,azi e azi". Mirele e un pic mai norocs la somn, s-a tuns ieri, tot ieri mama i-a călcat costumul și camașa, așa ca las să cînte cocoșii..  Se trezește într-un final, regizează cu operatorul video încălțarea și descălțarea pantofilor pînă se răresc ciorapii, tot de atîtea ori își aranjează părul cu gel, așa încît ,,mokrîi efect" să fie fie perfect...,  ia buchetul și pornește pe alee,însoțit de vornicei și druște care chiuie flămînd. Și o găsi. Așa cum nu o mai văzu pînă atunci și nici sigur, după. Încorsetată pînă la refuzul șiretului, aerul cu greu  pătrunde prin nări, dar zîmbește... așa ca să iasă bine la cameră și desigur pentru el...zîmbesc și sînii ridicați îndrăzneț, n-au văzut ei atîta libertate de la litoralul ucrainesc pînă în sfînta zi de azi. Iar ea sclipește toată în swarovsky, ca stelele în noapte... La îndemnul cameramanului, el cade în genunchi de-i sărută mîna. După cîteva cupe spumoase de șampanie, care vin să ungă coardele chiuitorilor, apucă drumul primăriei.. acolo prin iscălitură nesilită și benevolă vor pune capăt  tuturor răutăților iscate la  colțul gardului de baba Vera că, uite, trăiesc neluați.
  Ajunși în lăcașul Domnului, preotul nu va uita să-i zică coniței să acopere nițel decolteul nemilostiv ce-l privește de după făclie.
   Iar ce urmează după, e o adevărată cinematografie. Cine a zis că la noi nu se mai fac filme? Ba se fac, lume și încă ce fel...nici ,,Buciumul" lui Tătaru n-a văzut atîta scurgere de talente. Ea fuge, el o prinde, el o sărută,, ea îl privește de după copac, apoi urmează și efectele speciale, ba o ține în palmă, ba o caută și n-o găsește, apoi mai intervin și nașii care îs trecuți deja prin tot aceste scenariu,doar recapitulează și învață tinereii ,,așa da" , ,,așa nu".
  Și după îndelungi ore petrecute în fața blitzului, ajung la sală, acolo unde sfîrîe pîrjoalele,iar găinile umplute abia așteaptă să fie golite. Săptămîna modei de la Milano de mută preț de cîteva ore într-un sălaș moldovenesc,unde foșnesc paietele de pe rochii, părul nu se mai mișcă din cauza fixatorului strong, iar extensiile genelor fac umbre...Vin toți întimpinați de nemuritorul marș sovietic, asortați numaidecît conform dress-codului nunților de la noi, domnii cu cravata într-o nuanță cu rochia doamnei, iar ele, la brațul lor chiftesc a kitch moldovenesc. Și uite că de multe ori ne pomenim că facem Revelionul de mai multe ori pe an, or, cel puțin peisajul e același, toți și toate sînt împodobiți.   La început puțini sînt acei care se aruncă într-o horă. Bărbații stau grămadă înflăcărați de o discuție despre politică, așa ca să nu simtă  fanfara mațelor, că doar n-au mîncat acasă că vin la nuntă, iar femeile  bîrfesc în sine rochia, pantofii, coafura alteea, se întîlnesc, se pupă așa încît să nu să se atingă și exclamează nesincer ,,Vai ce bine arăți!
   Cînd toți oaspeții își găsesc locul la masă,combinîndu-se după interese, statut social și grad de rudenie, nașul ia microfonul, se bîlbîie puțin, că doar are emoții, și-i îndeamnă la pahare și la oale cu mîncare. Sala răsună a tacîmuri și a clefăit continuu.
  Pe la mijlocul nunții doamnele încep a coborî de la înalțimi, se împreietenesc între ele și chiar  se jăluie de viață.  Bahus e la el acasă și e gazdă bună, de-i îmbujorează pe toți. De la high heel femeile trec la desculț, așa ca să se simtă omenește.  Cînd se anunță masa mare, iar sarmalele vin săltărețe și te caută la buzunare, unul cîte unul ia microfonul și le dorește ,,ferișire veșnică  și casî di piatră", iar în final obligatoriu ,,de la noi mai puțin de la Dzeu mai mult", ca să fie tot în armonie.
 Cam așa sfîrșește o nuntă la noi, îți faci datoria, tinerii iau bolul cu bani,mulțumesc la toți de cadouri cu multpreautilizata formulă ,, de unde ați dat Dzeu să adauge înzecit", din cînd în cînd mai ia o drușcă amețită microfonul și chiuie așa ca s-o audă toți vorniceii...și spre dimineață se destramă nunta ca niște zori în fața soarelui.
 Nu încerc să judec sau să iau în derîdere, am făcut și eu o nuntă și a fost exact așa cum am descris-o mai sus, pentru că dacă  încerci s-o faci altfel riști să ieși din tiparele stabilite tot de noi de fapt și ajungi la rubrica ,,o fost de-a oaia" sau și mai rău. Totul este regizat,  și cea mai frumoasă zi din viața noastră e același film pentru toți, doar actorii sînt alții.... însă ce ne facem atunci cînd vine dimineața și nunta s-a sfîrșit? Mai departe scenariu nu-i... mai departe e viață.. cu masa mare, cu bocetul miresei, cu copiii doriți de meseni...iar regizorul nu-i să-ți spună ce să faci și ce urmează.