Cine a apărut mai întîi:bărbatul sau femeia?, și dacă a tot apărut el, o fi fiind de natură pură sau e vreun hibrid? Nu e prima oară cînd îmi tulbură gîndirea, ce-i drept pacific, această simplă dilemă care sforăie lîngă mine acum,în timp ce eu încerc să-i descoper rădăcinile, sau mai bine zis cum a ajuns specia dată în patul meu. Și iarăși nu e prima dată cînd mă minunez cum Dzeu reușește să unească destine, pe doi oameni care-și aveau ochii atît de străini, îi adoarme împreună îmbătați de viață...
Bărbatul...muritor de rînd, Apărător și Mai Marele Întemeietor al căminului familial, soț,tată, aruncător de ciorapi nespălați, plin de narcism uneori, alteori plin de mirosuri hidoase, net-superior clasei de jos feminine (cel puțin așa i-ar plăcea să creadă) etc. Sînt o sumedenie de formulări adjectivale care i le-am putea atribui,iar cu asta nu descoper a nimic, realizez cît sînt de diferiți de specia ce-l așteaptă cu atîta drag seară de seară. Ne unește noțiunea de om și ne desparte felul de afi. Tindem să credem că-i cunoaștem,cînd de fapt nu știm nimic de ei. Natura a clădit o masă numită BĂRBAT și a rupt de a dat la fiecare din eve cîte un omuleț din ea și nu știm din ce-i făcut, știm doar ce face.
Vine o zi cînd viața îl rupe de la mama,care pentru el nu va fi niciodată femeie,ci mamă, cuvînt ce nu are nici o tangență cu închipuirile lui despre femei, și-l aduce destinul uneia de care pretinde inimos că s-a îndrăgostit și cu care se așează călduț să depene zilele.Abia atunci,trăind în comuniune, începe a-și manifesta pe deplin virtutea. Le place să creadă că au o logică de fier, rece, obligatoriu corect, iar noi ,, cu mintea noastra de femeie" , de multe ori nici nu sîntem luate în seamă or ce naște creierul nostru sînt catalogate drept aiureli. Le place să ne vadă plîngînd, și nu ca să ne vadă slabe , ci ca să-și confirme confirme superlativul ce rîde din bărbia de pelican. Nu în zadar Timberlake miaună spumos ,, cry me a river.. e e e" or Iglesias cu ,,i love to see you cry", cel puțin ăștia o zic frumoas ,nu ca cei ai casei...Pretind că își doresc alături femei puternice, însă din momentul ce începi ați etala bicepșii mintali asortați la o cochetărie euforică,tipic feminină, riști să te trezești neiubibilă, înșelată sau părărsită. Pentru că bărbații nu acceptă femei puternice alături, să fie.. , dar nu a lui, să fie a vecinului, așa ca să-ti poată reproșa de cîte ori ar avea ocazia că uite altele unde ajung, dar de fapt în sinea sa, te dorește acolo unde ești, sub el, și nu că-i place poziția ci ca să nu să se simtă slab cînd tu devii puternică.
Înșeală. Toți bărbații înșeală. Oricînd, oriunde, nu cu oricune. În fiecare zi, la început de căsătorie, la sfîrșit de viață, mereu se găsește un moment din astea 3, sau dacă nu toate odată, ca să schimbe poziția, patul, soția/femeia. Spun asta cu riscul de a isca controverse în inima celora ce citesc, știu, însă vine momentul cela în viață, pe care ai vrea să nu-l întîlnești, însă el vine neaparat... așa e specia lor..ți-l aduc, si atunci controversele devin afirmații. Și atît. Și lacrimi. Le e ușor să înșele. La început nu-i costă nimic să ia din încredera pe care cineva a rasadit-o în ei. Scapă neprinși, și apoi mai ia puțin cîte puțin din ea, pînă cînd nu mai are ce lua. Straniu... mîinile ar fi trebuit să le fie pline, avînd în vedere cît au luat, însă atunci cînd le deschid nu au nimic... Citeam undeva că bărbații înșeală din 2 motive: că sînt porci și că femeile sînt curve...însă nu am găsit niciun motiv de ce n-ar face-o. Urmează iertare, flori , lacrimi și într-un final repetare...Iar motivul adevărat pentru care o fac rămîne necunoscut și pentru ei, așa le e firea, fir-ar-să-fie.
Le place să fie copii, n-ar recunoaște asta pentru nimic, fiindcă și-ar știrbi din forța bărbăției, îi trădează însă sclipirea din ochi atunci stau lipiți de ,, Masha", se bucură de o prjitură dulce asemeni celor mici, după colindul de Crăciun..,iubesc să fie alintați, mîngîiați, hrăniți, culcați, protejați... de EA...,iar ea să nu obosească cumva, că dealtfel înșeală...
De fapt ce se ascunde într-un schelet de bărbat? Un pumn puternic care face zgomot în masă sau ceva mai mult? Viața le oferă atîtea momente care îi transformă în adevărați titani și tot ea ii preface în piticii din poveste, și asta nu se întîmplă oare din neputința lor de a descoperi enigma femeii?
